In Dictionarul geografic al judetului Suceava al lui Serafim Ionescu aparut in 1884 la Bucuresti se arata printre altele ca in satul Motca exista “O biserica de lemn servita de un preot si 2 cantareti.”
In legatura cu ridicarea bisericii acelas Dictionar arata ca din preot in preot s-a transmis urmatoarea povestire din care reiese existenta continua a satului Motca.
“In ziua de Joia Mare a anului 1776 Sofronie si Elisaveta, de fel din Muncel, se duc la Schit in Boureni sa-si marturiseasca pacatele, cu care ocasiune isi arata catre maimarele schitului dorinta de a face o biserica. Acesta ii sfatuieste sa o faca pentru cele 12 case din Motca. Biserica fu pornita si terminate pana la Sfantul Nicolae patronul ei. Fondatorii adusera un clopot de la Boureni pentru biserica lor, iar ca preot fu hirotonisit un nepot al lor, Lefter, cel I-iu preot in Motca.”
Marele Dictionar Geografic al Romaniei alcatuit si preluat dupa dictionarele partiale pe judete de George Ioan Lahovari 1901 – vol. IV precizeaza despre biserica din Motca acelas lucru. Satul Motca “ Are: o populatie de 360 familii, sau 1470 de suflete, din care 282 contribuabili, locuind in 325 case, o scoala mixta frecventata de 30 elevi; o biserica de lemn, zidita la 1776 de Sofronie si Elisaveta, de fel, din Muncel, deservita de un preot si doi cantareti; o carciuma; doua bacanii si un debit de tutun.”
Tot Marele Dictionar Geografic al Romaniei, la pagina dedicata satului Cristesti se arata ca: “ La biserica avand hramul Adormirea Maicii Domnului din Cristesti, zidita pe la 1440 de niste sasi din Ardeal, in mijlocul unui codru, pe clopotul cel mare se citeste inscriptia : Clopotul este facut de mine Costan cu a mea cheltuiala, dat la Biserica din satul Motca, in anul 1830.” De aici se trage concluzia ca acel clopot facut de Costan pentru biserica din Motca, in urma achizitionarii unui alt clopot , acesta a fost donat bisericii din Cristesti. Dealtfel donarea de obiecte bisericesti catre alta biserica este o practica frecventa pana in zilele noastre.
Dupa “ Lefter, cel I-iu preot in Motca” amintit pe la anii 1776, a urmat o perioada de circa 100 de ani in care niciun fel de izvoare , scrise sau nescrise, nu reusesc sa ne aduca la lumina pe cei ce au slujit in aceasta biserica, singura convingere fiind ca ea a existat in mod continuu, atat material cat si in convingerea si spiritul locuitorilor localitatii Motca. Acea prima biserica din lemn facuta in poiana din mijlocul satului de Sofronie si Elisaveta, deteriorandu-se, Nestor si Mitrofana Ureche au adus o alta biserica din lemn, pe care au montat-o in acelas loc din poiana. Aceasta biserica a dainuit pana in 1944 cand a fost distrusa de bombardamentele din timpul celui de-al II-lea razboi mondial.
Primul preot de care avem cunostinta dupa “cel I-iu” a fost Costache Corugeanu care a slujit la biserica din Motca intre anii 1850 - 1870 data la care acest har divin a fost preluat de fiul sau Vasile Corugeanu, care a fost preot in Motca pana in anul 1913.
In lucrarea “ Din istoricul invatamantului primar al judetului Baia” scrisa de Dumitru Balan invatator Falticeni, fost revizor scolar al judetului Baia este amintit numele preotului Vasile Corogeanu ca fiind invatator la scoala Motca in anii 1887 – 1888.
Locul pe care se afla gospodaria preotilor Corugeanu este in zona unde astazi isi are locuinta Zaharia Gheorghe, pe ulita bisericii. Gospodaria preotului Vasile Corugeanu a ars intr-un incendiu iar batranii satului isi amintesc din auzite ca in acest incendiu a murit si preotul. Gospodaria sa a fost vanduta de urmasii sai invatatorului Costea Mazarin. Aceeasi lucrare referitoare la invatamantul din judetul Baia il prezinta ca invatator in anul 1916 pe preotul Gheorghe Iordachescu cel ce a urmat (in anul 1913) preotului Vasile Corugeanu.
Preotul Iordachescu a fost, poate, cel mai longeviv preot care a slujit la Motca. El a slujit pana in anul 1944 in acea biserica din lemn, construita de Nestor si Mitrofana Ureche. Aceasta avea un pridvor cu intrarea la miaza-zi asa cum se faceau toate casele pentru a fi mai cald in iernile grele ale acelor vremuri.
In anii grei ai celui de-al II-lea razboi mondial, biserica, asemeni intregului sat , a fost bombardata ramanand doar ruine. Chiar daca biserica a fost distrusa, cand locuitorii s-au intors din zona unde au fost evacuati ( Buznoasa – Botosani), slujbele au fost facute de preotul Iordachescu afara langa ruinele bisericii, chiar si iarna.
Incepand din iarna anului 1945 s-a inceput achizitionarea de materiale pentru o noua biserica.
Aceasta a fost facuta tot din lemn, la interior fiind lipita cu lut, iar la exterior captusita cu scandura. Nu a existat pictura pe peretii acestei biserici, ci doar icoane pictate . S-a construit, deasemenea si o clopolnita din lemn, avand aceleasi clopote (doua bucati) de la biserica veche.
Misiunea de slujitor al Domnului a fost continuata si in aceasta biserica de acelasi preot Gheorghe Iordachescu pana in anul 1960 cand fiind batran si bolnav s-a retras la fiul sau la Bacau unde a si decedat.
Oamenii din sat nu l-au uitat insa participand la inmormantarea sa la Bacau aducand un pios omagiu celui care i-a pastorit atatia ani.
Intre anii 1960-1967, a slujit ca preot Grigore Cojocaru, din satul Boureni. In timpul sau s-a anexat, in partea de miaza-zi a locasului de cult, un pridvor din chirpici. In 1967 a fost numit ca paroh preotul Ioan Chirica. In timpul sau s-a construit o clopotnita din piatra, lucrarile fiind finalizate in 1984. Credinciosii doreau sa aiba o biserica noua, dimensionata pe nevoile spiritual ale momentului, insa autoritatile Statului erau reticente in acordarea autorizatiilor de constructie pentru noi biserici.
Preotul Ioan Chirica, alaturi de membrii Consiliului parohial, a facut demersuri si solicitari in numeroase randuri, pentru obtinerea autorizatiei necesare inceperii lucrarilor. Intrucat o mare parte a materialelor se procurase deja, preotul Ioan Chirici si membrii Consiliului parohial, au hotarat sa inceapa lucrarile si fara aprobarea care intarzia sa fie pronuntata de autoritati.
In 1988 s-a turnat temelia si au inceput lucrarile de zidire a peretilor, insa organele Statului s-au sesizat si au cerut sistarea lucrarilor. In ciuda presiunilor, preotul si credinciosii au ramas fermi pe pozitie, fapt ce a determinat Consiliul judetean Iasi sa cedeze si sa elibereze o autorizatie de reconstructie.
Cu sprijinul moral si financiar al credinciosilor din parohie lucrarile au continuat pana la centura superioara a geamurilor.
La inceputul anului 1989, pe 5 ianuarie,vrednicul de pomenire Pr. Ioan Chirica, paroh si duhovnic timp de peste 21 de ani, a trecut la cele vesnice.
In 21 mai 1989, a fost numit ca paroh preotul Iacob Aurel, care a continuat munca preotului Chirica, reusind sa terminte constructia propriu-zisa a bisericii si pictura bisericeasca, prin efortul sustinut al enoriasilor, in anul1993.
Trebuie insa amintit ca in perioada cea mai dificila, lipsurile financiare puneau in pericol realizarea dezideratului intregii parohii, Bunul Dumnezeu a randuit ca Preafericitul Patriarh Teoctist, pe atunci si loctiitor al Mitropolitului Moldovei si Sucevei, sa viziteze santierul si sa se intereseze de problemele cu care ne confruntam la acel moment. Preotul Iacob Aurel a invocat lipsa fondurilor necesare finalizarii lucrarilor, iar Preafericirea Sa a promis un ajutor fianciar imediat. Acest ajutor a venit intr-un timp foarte scurt, in valoare de 300.000 de lei, o suma importanta la acea vreme. In toamna anului 1990, au fos angajate lucrarile de pictura, d-lui Dumitru Banica din Bucuresti, pictor de gradul I. Pictura bisericeasca s-a finalizat in decembrie 1993.
In data de 26 octombrie 1997, I.P.S. Daniele Ciobotea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, alaturi de un sobor de preoti si diaconi, a savarsit slujba de sfintire a bisericii cu Hramul “Sf. Nicolae”. In cuvantul rostit, a felicitat pe credinciosi pentru efortul si munca depusa, acordand diploma de vrednicie celor care au avut o contributie aleasa, iar preotului paroh i s-a acordat distinctia: iconom-stavrofor.
In 1998, au debutat lucrarile de constructie a unei copotnite din piatra, pe trei etaje, in locul fostei copotnite si s-au finalizat in anul 2000.
In anul 2005, Preasfintitul Calinic Botosaneanul a oficiat o slujba arhiereasca, urmata de rostirea unui cuvant de invatatura si arhiereasca binecuvantare.
In anul 2007 au debutat lucrarile de constructie a casei sociale, finalizate in 2009.
In 2009, la data de 30 aprilie, I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei a incredintat parohiei noul antimis, ocazie cu care a rostit un cuvant de invatatura si a oferit numerosilor credinciosi prezenti, arhiereasca binecuvantare.
Multumim Bunului Dumnezeu pentru ajutorul ceresc revarsat asupra parohiei in tot acesti ani si cerem mijlocirea Sfantului ierarh Nicolae, ocrotirorul nostru, spre slava Prea Sfintei Treimi si a noastra mantuire. Amin.
